Above all,

Ne întâlnim, pentru întâia oară poate, cu un protest de stradă precedat de naşterea conceptului care îl defineşte ca identitate. Întreaga mânie care a hrănit manifestaţiile din Statele Unite s-a reunit sub brandul creat de Kalle Lasn, editorul revistei Adbusters.

Pe 13 iulie 2011, pe fondul mişcărilor de protest din Orientul Mijlociu, Lasn şi câţiva colegi de la micuţa revistă au simţit că era momentul să ridice un pic fruntea frustratâ de 60 de ani de catalogare "roşie" a stângii nord-americane. Aşa s-a născut un nou hash tag pe Twitter: #OCCUPYWALLSTREET, completat cu un afiş prezentând o balerină dansând pe spatele taurului cunoscut drept "Charging Bull" sau "Wall Street Bull" din Bowling Green Park, New York.

Pentru cei mai mulţi, acestea nu ar fi fost decât nişte simple imagini, însă pentru Lasn erau uneltele unui război "meme", termen introdus de către biologul evoluţionist Richard Dawkins cu referire la un mesaj cultural de schimbare.

Lasn, la cei 69 de ani, din care mare parte şi-a petrecut-o creând campanii de subminare a imaginii corporaţiilor, speră că aceste proteste vor schimba cumva echilibrul puterii şi o vor readuce mai aproape de rădăcinile lumii, mai aproape de baza piramidei, în loc de o concentra în sistemul descrescător condus de mega-corporaţiile de pe Wall Street.

Occupy Wallstreet nu este prima campanie de acest gen demarată de Adbusters, însă este de departe cea care a înregistrat cel mai mare succes. Adbusters s-a profilat încă de la fondarea ei în 1989, pe anticampanii, folosind imagini glossy, în culori vii şi pregnante, versuri, dar şi reclame false, cu sloganuri ca "Totul e bine, continuaţi să cumparaţi!". A existat o zi a "Nu cumpăra nimic!" sau vânzarea de pantofi marca Blackspot, confecţionaţi într-un "antisweatshop" (n.a. atelier în care condiţiile de lucru sunt foarte proaste, iar angajaţii sunt în general imigranţi plătiţi cu salarii de mizerie, fără acte).

Ceea ce însă este mai ciudat, este că Adbusters nici măcar nu este o revistă americană. Totuşi, menţiunea este că deşi revista este canadiană, conţinutul acesteia nu este concentrat asupra acestui stat, ci priveşte crearea unui curent global de schimbare, pornind de la americani.

Dacă toate call center-urile pentru S.U.A. sunt în India, de ce nu ar putea fi influenţate din exterior schimbările de mentalitate asupra unui popor? Veţi spune că s-a mai făcut, gândindu-ne la toate revoluţiile pe care le-am văzut în jurul nostru în ultima jumătate de an. Diferenţa este că, de data aceasta, proprii cetăţeni se folosesc de un produs capitalist, publicitatea, pentru a provoca o schimbare de tip propagandistic la nivelul cetăţeanului şi pentru a influenţa manifestări antisociale.

Ce mai urmează? Mai ales ca suntem in perioada touchscreen-ului...