Parisul, un Iaşi mai mare.

Tren de noapte, din nou. Un alt drum spre Bucureşti, de data aceasta cu prelungire spre Thassos-Halk...

Poezia serii *55

Te iubesc Paul Eluard - trad. Alin Patru   Te iubesc pentru toate femeile pe care nu le-am c...

aBEREAţiune din IR1661

Buhăieşti – un loc imediat după Vaslui, această „Finis terrae" a Internetului, când eşti în tren, di...

Promisiuni pentru Paris

Îmi doresc să fiu un mic vagabond în Paris week-end-ul viitor. Să mă prefac trăind boem într-o mansa...

Poezia serii *54

4 Michelangelo Buonarotti   Cum râd dintr-una-ntr-alta petrecute prin părul blond petalele-...

  • Parisul, un Iaşi mai mare.

    Marți, 24 Aprilie 2012 01:00
  • Poezia serii *55

    Duminică, 22 Aprilie 2012 11:12
  • aBEREAţiune din IR1661

    Marți, 10 Aprilie 2012 20:49
  • Promisiuni pentru Paris

    Vineri, 06 Aprilie 2012 21:08
  • Poezia serii *54

    Miercuri, 04 Aprilie 2012 19:18
Joi, 09 Februarie 2012 22:45

aBEREAţiune: Cum aş fi cerut-o pe Ea anul acesta!

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Acum o săptămână am moşit o logodnă. Mie se vor întoarce păcatele cândva când nu voi mai scăpa nici eu de însurătoare, aşa cum am făcut-o de trei ori până acum, ca prin urechile acului.

Pentru că sunt expert în „cerut" şi primit răspunsuri pozitive, astăzi vă voi povesti cam cum aş fi putut să o cer eu de nevăstuică pe Ea, anul acesta de Sfântul Valentin sau Dragobete sau de ziua ei, dar mai ales de primele două, că la a treia se-mplineşte.

Dacă aş fi răutăcios, aş putea spune, răspunzând astfel şi unei întrebări puse de doi foşti colegi de la Traian, unul acid, altul bazic în discuţia cu pricina, că paguba unei cereri reuşite – şi ar fi fost - ar fi fost mai mică pentru buzunarul meu decât despărţirea în urma căreia am rămas cu o triplă de Mitsubishi de schimbat la vreo 600 de lei şi o amendă a donşoarei pe care am plătit-o din avântul proprietarului de maşină blocată în Copou.

Aşa că, să revenim la cum aş fi cerut-o pe Ea de nevastă...hai să fim romantici...în căsătorie, anul acesta.

 

Povestea e totuşi o idee mai complicată. Săptămâna trecută pun mâna pe telefonul fierbinte şi îmi sun un prieten cu graiul parcă extras din „Robotzi", că omul e de la Cluuuuj:

„Şhi faşi?", îi spun eu, cu accentul moldovenesc exagerat ca să îşi dea seama cine e trăznitul care şi-a schimbat a şaptea oară în trei săptămâni numărul de telefon.

„No, ui, mă duc spre Cluj, să caut inel, că vreau să o cer...", din motive de confidenţialitate şi protecţia datelor personale, tăiem partea colorată şi detaliată a discuţiei. Nu vă mai spun unde i-am găsit, aşa, ca al naibii de bun agent de turism ce sunt, un apartament prezidenţial cu SPA şi alte cele la cinci steluţe hoteliere pe bune, în draga noastră Românica. Totuşi, omul avea o problemă...."merea" la Cluuuj să caute INELUL!

 

„Măi, nebune", zic eu, „dar de ce nu intri şi tu ca omul modern pe site la Coriolan?"

„La cine, mă?", zice omul meu care e unul dintre cei mai titraţi manageri din tagma lui din ţară.

Cam aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi eu când am dat acum vreo patru luni cu nasul de nişte reclame, interesante, se doreau ele, mari şi outdoor, pe drumul spre Târgu-Frumos, altul, peste drum de Iulius Mall. Sincer, m-a pufnit râsul când am citit pe Wall-ul unei concetăţence de urbe social media că „Îmi place la nebunie noua campanie Coriolan!". Nu îmi plăcea pentru că la 120 la ora, ochişorul meu uşor miop când fetele frumoase sunt la distanţă, nu percepea decât „Coriolan" - cu greu - din tot printul acela care mă lasa rece pentru că habar n-aveam ce vrea să vândă. Sunt om de marketing, nu pot să mă abţin!

 

Totuşi, dacă toată campania aceea a avut cumva scopul de teaser, măcar atât a ieşit. Ca om de vânzări, nu m-am putut abţine să nu dau un „Google" după numele lor când m-am împiedicat de magazinul cel nou de lângă Râpa Galbenă din Iaşi. Aşa am aflat că oamenii aceştia chiar fac ceva deosebit. Oamenii de la Coriolan – nume al naibii de răsunător pentru cei care ştiu un pic de istorie – chiar creează lucruri deosebite. Când m-am uitat pe site-ul lor, am început să mă gândesc brusc la documentarele despre cartierele cu companii care vând diamante în Amsterdam sau Londra. Un pic de vest, mai la est.

 

Aşa că îi spun amicului meu amorezat să intre pe site-ul lor. Omul era deja pe la Sebeş-Alba, în drum spre Cluuj....cam târziu. Dacă aveam inspiraţia să îl sun cu o zi mai devreme – de-asta e bine să ţii cluuuujenii aproape – poate îl făceam să dea o fugă până în Ieşii în care a mai fost deja (asta e pentru cârcotaşii care nu ştiu că eu chiar am adus turişti la Iaşi...pentru că Eu le-am spus că merită!).

Drăguţii aceştia de bijutieri de la Coriolan au gândit un pic cam prea mult anul acesta. Ei bine, dragii mei cititori, dar mai ales cititoare, să ştiţi că anul acesta nu aş mai fi scris poezele de amor, nu aş mai fi ascuns inele în cărţi sau în cutii de salată de la Billa, ci aş fi mers, bărbăteşte pe faţă, cu un atac frontal, ca în filmele siropoase americane, pentru că sunt absolut sigur că aş fi câştigat premiul concursului de „Sărbătorile iubirii" de la Coriolan.

Unu la mână, există un premiu pentru ceva ce oricum, dragi bărbaţi veţi face, fie azi, fie mâine, deci mai bine o faceţi azi, că măcar aveţi şansa să o faceţi „a la carte": să cumpăraţi un inel.

 

Da, Coriolan îţi gâdilă privirea cu lucrături intersante în aur, „di tăte culorile", cu o idee, mai mult sau mai puţin fixă, de diamant în frunte, dar de asemenea, s-ar putea să te ajute, stimate viitor fost om liber de obligaţii, să ai parte şi de un week-end de vis (clar erotic – vezi DEX), la Braşov, astfel încât să înmânezi bucăţica de rai veşnic (Diamonds are forever!) într-un loc de poveste, în Piaţa Sfatului, poate sub clar de lună, dar clar lipsit de ger, într-un spaţiu pe care, ca om de turism, îl recomand cu căldură şi cu un pic de invidie că nu îl voi popula eu, fiind „pe baricade" în Poiana Braşov, hotelul Gott, de trei steluţe.

 

Week-end- ul cu pricina e 24-26 februarie, iar Poiana e aproape (autobuz 20, din Poiana Postei, 3, 5 lei de căciulă înzăpezită).

Aşa că, pe scurt, dacă aş fi cerut-o anul acesta pe Ea, aş fi mers întâi la Coriolan, la unul din magazinele lor din Iaşi sau Bucureşti (ar fi mers unul şi la Cluj...părerea mea). Click aici ca să vedeţi unde le găsiţi.

Apoi, se cumpără cel mai frumos inel care se potriveşte cu cerceii la care ţine ea cel mai mult (probabil primiţi în dar de la fostul sau de la prietenele ei cele mai bune, ca să le poarte la o întâlnire cu el). Automat, după ce, mai întâi faceţi alegerea care vă pecetluieşte destinul, deşi ezitaţi un pic în faţa zâmbetului consultantei de la unul din magazinele Coriolan , veţi intra în concursul al cărui premiu este week-end-ul acesta din piaţa Cerbului de Aur. Fiind în Poiană, poate ies la o bere cu câştigătorii!

 

După care, abia acum vine partea grea, cerutul...Recomand, pentru uşurarea cauzei, introducerea, pe sistemul Matrioska, într-un alt obiect. Atenţie cu torturile şi prăjiturile totuşi! Poate deveni periculos!

 

Dar cel mai important lucru, înainte de a face cererea, este să treceţi pe la Coriolan. Motivul? Cu sau fără motiv sentimental, aici nu veţi vedea bijuterii de duzină, ci artă. Site-ul lor e frumos, dar nedrept de artificial faţă de culoarea şi irizaţiile aurului înnobilat de diamant, atunci când îl vezi în faţă!

Citit 244 ori Ultima modificare Joi, 09 Februarie 2012 23:11

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.