Above all,

1. Vreau să citesc "a personal journal published on the World Wide Web", nu reclamă (proasta) pentru pizza, gustarea sau cafeaua, aduse moca şi reci de dimineaţă, doar ca să scrii, prost, despre ele.

2. Dacă e reclamă, să fie reclamă, dar s-o ştim şi noi! Cred că sunt şi nişte legi pe tema asta...

3. Dacă tot iei bani să îi faci reclamă, fă-o pe spaţiul tău, nu pe wall-ul meu!

4. Viaţa e frumoasă şi diversă, iar blogul tău personal avea rolul să ne arate asta!

Foştii colegi de la Grand Hotel Traian, dar mai ales noii colegi de la Travis ştiu că m-am întors de la World Trade Market cu o idee fixă legată de folosirea codurilor QR în materialele promoţionale. 

Recunosc, primul produs autohton la care am observat QR code implementat au fost sucurile Naive, ale lui Vali Tătar. Ştiu că mă uitam trăznit la un coleg de la Traian care avea un Android cum îşi descarcă direct cartea de vizită a lui Vali de pe un print. Deja beculeţele mi se aprinseseră...

Pe vremea aceea încă nu aflasem că un Quic Response code poate înmagazina (oare ăsta o fi cuvântul potrivit) până la 4296 de caractere şi că "afară" totul era deja QR.

Apoi a venit deplasarea la Londra la World Travel Market 2011, unde QR-urile m-au şocat prin omniprezenţă şi prin utilitate. De la afişele Underground-ului londonez, până la imense billboard-uri la standul slovac pe care scria "In respect to the environment, you are kindly asked to download a copy of the brochure.", totul e tapetat cu coduri QR.

Motivul îl găseşti tot în afişajul stradal: un Iphone 4GS te costă 16 GBP lunar la abonament, adică două abonamente de o zi la metrou în Londra. Adică, mai nimic.