Above all,

Necunoscuta femeie

Mihai Beniuc

Dintre-nselatoarele amante,

Mi-a ramas in minte numai una.

Incarcata greu cu diamante

Si purtand pe frunte-noua-luna.

Ma-nvelea cu salul de-ntuneric

Si stateam alaturea tacuti,

Trupul fin i-l ciuprindeam eteric:

"Spune, tu, de ce nu ma saruti?"

All That Jazz

Alin Pătru

Cumpăna unei ţigări "slim" pe marginea scrumierei. Totul e Ea.

Discuţii timide, aparent distante, pe ritm de jazz cu influenţe pornografic de idish marţi Sera în Club RS, despre Sibiu. Despre Totul,

Dar Totul e Ea.

Femeie frumoasă, la început de ani 20, îmbrăţişând o sticlă de bere "Ursus".

Şi totul e Ea.

Pălărie, fular roşu – pe care îl detesta – totul e Ea.

Pentru ea

Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teama de pacate,

Pentru ea e bolta mai albastra

Pentru limba, pentru limba noastra.

Despre tine

George-Alin Pătru

Despre tine nu-mi aduc aminte mult

În afară de gesturi, respingeri şi zâmbete,

Pe care ţi le-am furat într-o noapte

A sufletului.

Oh, trupul tau

Ana Blandiana

Oh, trupul tau il vad printre cerneala,

Cerneala-nnamolindu-ne si-n somn

Ca o sudoare acra, animala.

Vreau sa te-ajung

Si degetele-mi luneca,

Nu te mai vad,

Abia te-aud,

Astă seară

Xevahir Spahiu

Asta seara

Trăiesc în adâncul ochilor tăi,

în ochii mei tu iţi ai sălaşul.

Nu suntem noi inşine,

fiecare este celălalt.

Sunt

Jorge Luis Borges

Sunt cel ce ştie că-i la fel de van

Ca-n luciul de cristal nevorbitor

Înspăimântatul, vanul privitor

Ce trupul fratelui urmează-avan.

Iubire silnică pe viaţă

Adrian Păunescu

Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.

Pe viata si pe moarte. Fara frica,

Compatimesc pe cei care abdica,

Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

Sfârşit de an în Moldova, căreia îi declar că o iubesc, în scris, fie ca e dincoace sau dincolo de Prut, pentru faptul că are personalitate, volum, o bucătărie incredibilă şi mai ales curaj. Nu mai vorbesc de femei frumoase şi cele mai multe inteligente. (Aici a vorbit sechela din mine...)

Sfârşitul de an însemnat mici revelaţii, uşoare căderi, ridicări "tot mai sus". Începând cu un deces în familia unui prieten, "prilej" cu care am vizitat şi eu Sfinţii Petru şi Pavel şi am dat trăit o scenă demnă de "Twilight Zone". Treceam cu cortegiul funerar pe aleile cimitirului şi zăresc o cruce de marmură albă, undeva pe dreapta. Citesc: "PĂTRU". Zâmbesc, ironic: ". Apoi, gluma se îngroaşă: "Gheorghe Pătru, Gheorghe Maria"! Naşpa..."Coincidenţă, îmi spun, încercând să îmi păstrez starea de spirit...funerară. Ne apropiem: "col. (r) Gheorghe Pătru". Deja era prea mult. Nu mi-am revenit încă foarte bine, aşa că scriu despre asta, poate trece. Ce e prea mult, e prea mult! Măcar, vorba unui prieten drag, anul morţii era în alb pentru amândoi. Ştiu că ai mei nu vor fi pe aceeaşi cruce, dar totuşi...Da, acestea sunt numele părinţilor mei, iar tatăl meu, pe unde o fi el acum, e colonel în rezervă.

Adevărul încrustat în voce

Yunus Emre

în româneşte de Nicolae Ioana și Nevzat M. Yusuf

Sufletu-mi clocoteşte ca marea, trupul în mişcările caicului.

Mă sfârşesc între două mări și mă frâng.

Chiar de-aş trece peste şapte mări, chiar de-aş seca şaptezeci de râuri,

Setea-mi nu se potoleşte, nu se potoleşte.

Adevărul are patru laturi, în mine se zbat şapte,

Asemeni unor martori; eu în delirul lor alb, rotund.