Above all,

Cele trei zile din viaţa de organizator de evenimente despre care vă voi povesti sunt de fapt patru. Nu e ca la cei trei evenghelişti, ci pur şi simplu prima zi înseamnă de fapt două zile fără pauză.

Joi spre vineri nu am dormit. Week-end-ul acesta am două evenimente care se desfăşoară în paralel, ambele cu clienţi foarte importanţi pe care îi veţi afla la momentul potrivit, pe cale oficială.

Ca tot românul care nu e doar rocker ci mai ascultă şi altceva mai puţin negru, câteodată, am fost aruncat în Social Media prin Hi5, în 2006, când am muşcat şi eu o invitaţie de la un prieten, ca tot poporul care avea Yahoo pe vremea aia când încă Bianca Drăguşanu nu intrase în revizie.

Ingenuă cum era în 2006 piaţa socială înaintea de apariţia bronzatelor la bec cu teracotă în spate şi D&G scris peste tăietura crestată în turul pantalonilor, reţeaua asta blink-blink nu era chiar aşa de rea. Puteai să vezi ce tâmpenii a mai debitat fostul tău coleg de la Litere de la Sibiu după ultima lui despărţire cu cântec de petrecere, chiar de erai în Deva şi urma să te muţi după măritiş, la Baia Mare, fără să te stresseze vreun amărât de club de fiţuici care se nimerise să dea peste tine prin lista vreunei prietene a fratelui surorii iubitului tău din anul I de facultate.

Apoi au apărut mesajele..."Super Party vineri în", "Trimite-le prietenilor tăi...", "Te aşteptăm". Aşteptaţi-mă fraţilor!...

Şi pentru că ne-au aşteptat, au început cu tot felul de aplicaţii care mai de care mai "Farmville" - like, numai, numai ne-or lua banii. Mai stă cineva pe Hi5? Cineva fără teracotă şi D&G? Doar dacă nu cumva le e lene să se apuce sa dea search pe FB unor prieteni pe care chiar şi-i găsiseră în vremea când "toţi aveam cont".

Dar hai să vedem de ce a murit Hi5-ul la noi şi de ce încă ne place Facebook?

De drag de Alexandrina Hristov am ieşit astăzi din bârlogul proaspăt dereticat pentru ajunge în prag de noapte la Dublin Pub, local cu reale posibilităţi de a deveni Mecca spectacolelor de teatru de cafenea, daca l-am muta la Sibiu, sau actorii sibieni la Iaşi.

Mi se zvărcoleşte şi acum sufletul când îmi aduc aminte cum e să o asculţi pe Alexandrina live, fără mare lucru între vocea ta şi suflet. Dacă boxa din dreapta nu ar fi zumzăit la înalte jumătate de concert, cred că aş fi zburat până acasă, în loc să pedalez.

Ascultam melodiile youtubate ale Alexandrinei cam de prin mai. Nu mai ştiu exact cine mi-a dezvăluit-o chiar înainte de a pleca de la Sibiu, dar dacă mi-aduc aminte, am ratat la mustaţă concertul ei de la Iaşi de la începutul verii pentru că încă nu prea ştiam eu să mă orientez în spaţiul de happening al oraşului.

De vreo săptămână, însă, şi datorita unui guru social media cu prezenţă glam şi cu o prestanţă personală de îţi taie mereu răsuflarea, despre care, după cum am scris, v-aţi dat seama singuri că nu poate fi decât femeie, inteligentă şi blondă, am trăit un crescendo în a dori să ajung la concert în week-end-ul ăsta de mi-aş fi dat şi ultimii bani ca să ajung.