Above all,

Puterea imagini este clar definită în publicitate. Imaginea este cea care dă fond unui mesaj, deschizând căile gândirii privitorului şi lăsând loc verbalului să interacţioneze cu stările şi sentimentele acestuia. Când acest mesaj este folosit pentru propagandă, forma ideologizată a publicităţii, rezultatele pot fi doar de două feluri: funcţionează sau nu. În propagandă nu există "brand awareness", tocmai pentru ca prin propagandă se urmăreşte un obiectiv clar, care trebuie atins în timpul cel mai scurt, fidelizarea individului cu idei şi concepte care solicită o acţiune de implicare foarte puternică din partea acestuia.

Occupy Wall Street nu s-a născut în stradă, ci este un brand bine gândit, premeditat şi extrem de bine aplicat, printr-un mix de marketing şi P.R. bazat pe media modernă, dar mai ales pe efectul de "de bouche a l'oreille" pe care aceasta il permite şi îl amplifică.

Foştii colegi de la Grand Hotel Traian, dar mai ales noii colegi de la Travis ştiu că m-am întors de la World Trade Market cu o idee fixă legată de folosirea codurilor QR în materialele promoţionale. 

Recunosc, primul produs autohton la care am observat QR code implementat au fost sucurile Naive, ale lui Vali Tătar. Ştiu că mă uitam trăznit la un coleg de la Traian care avea un Android cum îşi descarcă direct cartea de vizită a lui Vali de pe un print. Deja beculeţele mi se aprinseseră...

Pe vremea aceea încă nu aflasem că un Quic Response code poate înmagazina (oare ăsta o fi cuvântul potrivit) până la 4296 de caractere şi că "afară" totul era deja QR.

Apoi a venit deplasarea la Londra la World Travel Market 2011, unde QR-urile m-au şocat prin omniprezenţă şi prin utilitate. De la afişele Underground-ului londonez, până la imense billboard-uri la standul slovac pe care scria "In respect to the environment, you are kindly asked to download a copy of the brochure.", totul e tapetat cu coduri QR.

Motivul îl găseşti tot în afişajul stradal: un Iphone 4GS te costă 16 GBP lunar la abonament, adică două abonamente de o zi la metrou în Londra. Adică, mai nimic.