Above all,

Ca tot românul care nu e doar rocker ci mai ascultă şi altceva mai puţin negru, câteodată, am fost aruncat în Social Media prin Hi5, în 2006, când am muşcat şi eu o invitaţie de la un prieten, ca tot poporul care avea Yahoo pe vremea aia când încă Bianca Drăguşanu nu intrase în revizie.

Ingenuă cum era în 2006 piaţa socială înaintea de apariţia bronzatelor la bec cu teracotă în spate şi D&G scris peste tăietura crestată în turul pantalonilor, reţeaua asta blink-blink nu era chiar aşa de rea. Puteai să vezi ce tâmpenii a mai debitat fostul tău coleg de la Litere de la Sibiu după ultima lui despărţire cu cântec de petrecere, chiar de erai în Deva şi urma să te muţi după măritiş, la Baia Mare, fără să te stresseze vreun amărât de club de fiţuici care se nimerise să dea peste tine prin lista vreunei prietene a fratelui surorii iubitului tău din anul I de facultate.

Apoi au apărut mesajele..."Super Party vineri în", "Trimite-le prietenilor tăi...", "Te aşteptăm". Aşteptaţi-mă fraţilor!...

Şi pentru că ne-au aşteptat, au început cu tot felul de aplicaţii care mai de care mai "Farmville" - like, numai, numai ne-or lua banii. Mai stă cineva pe Hi5? Cineva fără teracotă şi D&G? Doar dacă nu cumva le e lene să se apuce sa dea search pe FB unor prieteni pe care chiar şi-i găsiseră în vremea când "toţi aveam cont".

Dar hai să vedem de ce a murit Hi5-ul la noi şi de ce încă ne place Facebook?

E vineri. Ascult Bruel şi încerc să nu iau prea în serios versurile, pentru că aş fi prea mult un cântec în loc să fiu om.

Astăzi am primit două mesaje de apreciere a ceea ce fac pe blog. Cea mai sinceră părere am primit -o de la un om, o femeie, pe care nu-o cunosc decât superficial şi faţă de care mă simt astfel obligat să mărturiesc primul şi cel mai puternic motiv pentru care am reînceput să scriu, pentru care apoi s-a născut blogul acesta. Mi se pare un gest echitabil, ca să fim chit.

Facebook...ce lume minunată...

După cum spunea un coleg ieri, suntem câţiva care, înainte de a ne trezi dimineaţa bine, înainte de a bea cafeaua pe care am dori câteodată să ne-o turnăm într-un camelback şi să umblăm cu ea după noi la întâlniri sau seara între pixelii pe care îi curăţăm de praful de pe lentile sau de abureala fotomodelelor de ocazie (a nu se întelege neapărat "second-hand", deşi...), trebuie neapărat să intrăm mai întâi în lumea paralelă a social media. "Social", sincer, cuvânt probabil ales de un P.R.-ist inspirat în coafat realitatea, pentru că, până la urmă, social media ne-a transferat din cafenele în faţa unor calculatoare.

Am evitat să merg la parada oficială. Nu îmi doream să văd politicieni azi, tocmai pentru ca am fost surprins de un curent de patriotism sincer în mediul online. Toată lumea şi-a urat astăzi "La mulţi ani!". Tricolorul a apărut pe "ziduri", iar cântecele patriotice au fost share-uite ca niciodată.  Cred că e cea mai frumoasă lecţie de patriotism pe care o putem da clasei politice portocalii, fără să fie nevoie să-i huiduim. Până la urmă, românii sunt români, indiferent de cine îi conduce sau...nu.

Şi uite, din lumea asta paralelă ultracomercială, în care toţi ne vindem o imagine pe care doar cei care ne ştiu în carne, oase şi fum de ţigară pot să o amendeze, până la urmă afli şi câte ceva util. Uite aşa am aflat de flash-mob-ul care trebuia să aibă loc în Piaţa Unirii, la ora 12.00, dar care a avut loc la Râpa Galbenă la ora 11.30...12.00.