Above all,

Tren de noapte, din nou. Un alt drum spre Bucureşti, de data aceasta cu prelungire spre Thassos-Halkidiki. Săptămâna trecută, chiar în Vinerea Mare dinaintea Paştelui ortodox, eram în drum spre Paris. De fapt, eram chiar la Paris.

Planificasem plecarea asta de Paşti – pe vremea aceea nu aveam idee că e sărbătoare – prin august. M-aş putea face că nu îmi aduc aminte când şi unde am luat decizia, dar gustul nebuniei de tortellini de la Ramada Iaşi încă îmi bântuie papilele gustative din când în când la prânz.

Luni seara. Ieri, am promis că astăzi voi scrie despre MICE PRO 2012. Vă voi mai amăgi un pic. Scriu, rând pe rând, despre hotelurile pe care le-am văzut zilele acestea. Dacă ceva nu e în regulă cu ceea ce tastez e pentru că Travis, motana, are capul sprijinit pe încheietura mâinii mele drepte. Iarăşi am ajuns târziu acasă, iarăşi încearcă să mă dojenească. Parcă ar fi o femeie!

Pullman Bucureşti: strategic plasat în Piaţa Presei Libere, la o jumătate de pas de clădirile gemene ale Romtelecom şi ale Millenium Bank, la o respiraţie distanţă de Romexpo şi la un obiectiv îndepărtare de sediul Click!, fostul Sofitel lasă mult de dorit.

Renumele de fost "cel mai tare hotel din Bucureşti", locul prin faţa căruia treceam în 2005 ca student sfios intrând în World Trade Plaza pentru un târg de job-uri, chestia aia de sticlă în care stăteau vedetele când ne călcau pragul, ei bine, m-a dezamăgit cumplit:

Tocmai m-am întors dintr-un locşor despre care tot am auzit vorbindu-se în ultimele luni. Se auzea, pe aici pe la Iaşi, de parcă ar fi venit o mini-apocalipsă hotelieră, de faptul că se „deschide Centralul". În acelaşi timp, ştiam sigur că la Centralul acesta se va ocupa de tot ce ţine sistem de televiziune CATV unchiul unui foarte bun prieten cu o firma lui a naibii, din ale caror antecedente ştiam câteva „mărunţişuri": Hotel Ramada Sibiu, Golden Tulip Ana Tower tot din Banatul lui Iohannis si Golden Tulip Ana Dome din ţaratul lui CFR Cluj.

Ora 8 şi jumătate dimineaţa. De data asta nu mă mai simt ca o scândură. Sunt o scândură. Începem să ne trezim uşor, uşor. „Noaptea trecută a cântat Brenciu?”, îmi spun în gând? Da, iar poza de sus spune totul.

Micul dejun. Ora 9. Lume multă şi vioaie pentru cât de târziu s-a adormit. Dacă s-a adormit. Cafea. Două cafele. Mărunţişuri de rezolvat. Stabilesc cu recepţia cum facem cu check-out-ul, primesc lista finală de cazare. E lungă: voi avea ce verifica pe drum şi mâine la facturare. Dar ce credeaţi, că nu merg luni la serviciu să finalizez acţiunea?

Sâmbătă, 7.30 dimineaţa. Băieţii încep să se trezească. Deschid şi eu ochii. Pusesem ceasul să sune la 8, dar oricum nu voi mai putea dormi. Încerc să mă ridic. Simt o durere cruntă de spate, din cauză că am dormit neîntors, „ca o scândură". Îmi fac curaj şi fug la duş. Unul fierbinte.

„La naiba, trebuie să mă bărbieresc azi!". În mod normal, în week-end o las mai moale cu fandoselile. Cum spune şi un banc: „Ce înseamnă week-end-ul pentru un om de marketing? Răspuns: zilele în care mergi fără cravată la serviciu."

Ca tot românul care nu e doar rocker ci mai ascultă şi altceva mai puţin negru, câteodată, am fost aruncat în Social Media prin Hi5, în 2006, când am muşcat şi eu o invitaţie de la un prieten, ca tot poporul care avea Yahoo pe vremea aia când încă Bianca Drăguşanu nu intrase în revizie.

Ingenuă cum era în 2006 piaţa socială înaintea de apariţia bronzatelor la bec cu teracotă în spate şi D&G scris peste tăietura crestată în turul pantalonilor, reţeaua asta blink-blink nu era chiar aşa de rea. Puteai să vezi ce tâmpenii a mai debitat fostul tău coleg de la Litere de la Sibiu după ultima lui despărţire cu cântec de petrecere, chiar de erai în Deva şi urma să te muţi după măritiş, la Baia Mare, fără să te stresseze vreun amărât de club de fiţuici care se nimerise să dea peste tine prin lista vreunei prietene a fratelui surorii iubitului tău din anul I de facultate.

Apoi au apărut mesajele..."Super Party vineri în", "Trimite-le prietenilor tăi...", "Te aşteptăm". Aşteptaţi-mă fraţilor!...

Şi pentru că ne-au aşteptat, au început cu tot felul de aplicaţii care mai de care mai "Farmville" - like, numai, numai ne-or lua banii. Mai stă cineva pe Hi5? Cineva fără teracotă şi D&G? Doar dacă nu cumva le e lene să se apuce sa dea search pe FB unor prieteni pe care chiar şi-i găsiseră în vremea când "toţi aveam cont".

Dar hai să vedem de ce a murit Hi5-ul la noi şi de ce încă ne place Facebook?