Parisul, un Iaşi mai mare.

Tren de noapte, din nou. Un alt drum spre Bucureşti, de data aceasta cu prelungire spre Thassos-Halk...

Poezia serii *55

Te iubesc Paul Eluard - trad. Alin Patru   Te iubesc pentru toate femeile pe care nu le-am c...

aBEREAţiune din IR1661

Buhăieşti – un loc imediat după Vaslui, această „Finis terrae" a Internetului, când eşti în tren, di...

Promisiuni pentru Paris

Îmi doresc să fiu un mic vagabond în Paris week-end-ul viitor. Să mă prefac trăind boem într-o mansa...

Poezia serii *54

4 Michelangelo Buonarotti   Cum râd dintr-una-ntr-alta petrecute prin părul blond petalele-...

  • Parisul, un Iaşi mai mare.

    Marți, 24 Aprilie 2012 01:00
  • Poezia serii *55

    Duminică, 22 Aprilie 2012 11:12
  • aBEREAţiune din IR1661

    Marți, 10 Aprilie 2012 20:49
  • Promisiuni pentru Paris

    Vineri, 06 Aprilie 2012 21:08
  • Poezia serii *54

    Miercuri, 04 Aprilie 2012 19:18
Marți, 20 Decembrie 2011 20:24

Despre olteni şi porumbei

Când eram mic, da' mic de tot, tovăşu' Ceauşescu s-a gândit că ar fi bine să plătească el tot ce-o fi de plătit pe-afară şi că ar putea să o facă şi plătind în carne. Nu în femei, ci carne de porc, vită, păsări şi de-ale gurii.

 

Aşa că mama se ducea în piaţă la noi la Caracal şi cumpăra porumbei. Pentru carne. Am mâncat cine ştie de câte ori probabil cea mai bună carne din câte există la noi, fără să vreau. Culmea crizei, mâncam o delicatesă din lipsă de carne comună.

Mai târziu aveam să îmi dau seama că la noi, în Oltenia, avem toţi columbofilia în sânge. La bloc sau la casă, toate rudele mele aveau sau au avut porumbei. Eu am avut la bloc, mai întâi la Caracal, în balcon, apoi la Sibiu, în jardinieră.

Peste drum de "blocul părintesc", un vecin avea şi el porumbei în balcon. Îmi aduc aminte că stătea la 3 şi erau al naibii de frumoşi. Vărul meu, la Târgu-Jiu, avea şi el damblaua asta, dar cel mai hotărât era vărul de Slatina.

Publicat în De călătorie