Above all,

In 2003, la Sibiu, eram pe scenă pentru prima data "in rol principal". Student, "pui de nimeni", cum imi spuneam singur, prezentam alături de Georgiana - altă poveste de scris - Festivalul Internaţional de Teatru Tânăr Francofon (prima şi singura ediţie, organizata la Sibiu de cea mai veche organizatie franco-romana din ţară). Îmi aduc aminte cum scriam în culise textele de prezentare cu două minute înainte de a urca pe scenă şi cum aveam emoţii de fiecare dată când urcam (la propriu, pe scări) pe scena teatrului Gong din Sibiu, nu din cauza publicului, ci pentru că in faţa mea era aşezat, în primul rând din faţa scenei, marele Ion Lucian. Încă mai am badge-ul de organizatorul cu autograful maestrului. Georgiana, tu îl mai ai?

Îmi aduc aminte cum descopeream prima oară cât de important e să simţi căldura reflectoarelor şi cum te poziţionezi dupa ea. Îmi aduc aminte în primul rând scena. Între timp, eu am ajuns la Iaşi, la Travis Tourism, iar Georgiana e pe undeva prin Spania, pe undeva prin Madrid, pe undeva predând la o mare universitate, pe undeva pe unde v-aş putea spune, dar nu o voi face... Emotivi, stângaci uneori, dar noi înşine. Eram frumoşi atunci...ea a rămas aşa.

29 de ani. I-am împlinit astăzi şi nu m-am simţit nici singur, nici îmbătrânit, aşa cum începusem să mă înec aseară în butoiul cu melancolie.

A venit şi Moşul chiar! Un Moş frumos, mai mult un elf pus pe năzbâtii care ascultă aceeaşi muzică pe care aş fi ascultat-o eu ca să mă motivez. Ba, pe deasupra, a ştiut să apară şi când era nevoie. Sincronizare? Probabil. Ce e sigur e că prietenii îţi apar în viaţă atunci când urmează să apreciezi mai mult ce înseamnă „necondiţionat", mai mult decât „recondiţionat".