Above all,

„Eu am venit prea devreme?"

„Nu, eu sunt cel care s-a născut cu trei minute mai târziu şi tot încerc să le recuperez de atunci. Azi am mai pierdut încă unul la semafor", spuse el în gând doar, de teamă. De teamă de ce, de fapt?

„Totuşi, nu îmi voi cere scuze pentru întârziere. Ştiu că nu îţi plac scuzele aruncate aşa, pe caldarâm! Prefer să încerc să recuperez timpul acesta de fiecare dată când eu voi ajunge oricum întârziat şi te voi suna de la colţul îndepărtat al străzii minţindu-te, un pic nevinovat că „aproape am ajuns", ştiind că oricum te vei lăsa aşteptată din momentul în care vei auzi asta, oricât de punctual sau nu ar fi anunţul." şi-ar fi dorit să îi şoptească, dacă n-ar fi crezut că ea va fugi de teamă. De teama Bucureştiului.

Şi iată-l, încă zăpăcit un pic, că scrie, aproape negândit, a doua oară, din cauza ei. „Din cauza", da, am ales bine cuvântul: iată cum se duce pe apă scrisului de duminică imaginea lui de „vânzător", om al timpului şi produsului său, produs al timpului vânzării sale.

Searâ de ianuarie. Undeva la Sibiu, un tânăr, multe prea tânăr ofiţer nedumerit de prietenii pe care trebuia să şi-i găsească, facă, reamintească, sau poate ei de el, pleacă, sub braţ având o carte de istorie, cu titlul acum uitat, în Art Cafe. Era acel Art Cafe, de pe Filarmonicii, de sub Filarmonica...de atunci. Intră în bodega cu pereţii îmbâcsiţi de fum, miros de bere şi de amintirile lui din liceu şi ale altora de oricând. Singur...nu mai cunoştea pe nimeni decât pe barmaniţa de ocazie cu părul creţ şi cu aluniţă pe obraz.

Tânărul era îmbrăcat în geaca lui gri de piele întoarsă, roasă la mâneci pe care mama încercase de mai multe ori să i-o arunce - ţinea la haina asta ponosită şi chiar se potrivea cu mediul în care trebuia să revină după mulţi ani. Îi era dragă haina asta, pentru că simţea că nu se ascunde, nu minte ochii lumii în ea, ci lumea se înveleşte în jurul lui, de parcă ar fi a lui. Haina asta uşor jerpelită, gând rebel, sau poate tembel, era libertatea lui de zi cu zi.

All That Jazz

Alin Pătru

Cumpăna unei ţigări "slim" pe marginea scrumierei. Totul e Ea.

Discuţii timide, aparent distante, pe ritm de jazz cu influenţe pornografic de idish marţi Sera în Club RS, despre Sibiu. Despre Totul,

Dar Totul e Ea.

Femeie frumoasă, la început de ani 20, îmbrăţişând o sticlă de bere "Ursus".

Şi totul e Ea.

Pălărie, fular roşu – pe care îl detesta – totul e Ea.