Above all,

Intră, aproape sfios în camera din faţă. Salută muşterii prezenţi, scrutează camera, iar pe sub bolta falsă de cărămidă a pivniţei zăreşte o masă goală. Era tot ce putea vedea în cămăruţa de alături, sub geamul decupat puţin deasupra trotuarului de pe strada pe care furase întâiul sărut cu câţiva ani înainte, în faţa casei cu numărul 16.

Intră. în stângă, aproape ascunşi la masa de după zid, patru bărbaţi, unii cu chitara, pe la 45 de ani. Unul avea barbă. Atât îşi mai aminteşte tastatura.

Tânărul se aşează la masă. Cere o bere neagră Silva. Îşi deschide cartea. Încep să se audă discuţii despre "tinereţe", despre Păunescu, "Cenaclu", poezii, folk. Se aud tremurând corzile chitarelor îngânând acorduri mult prea cunoscute ale "Păsării Colibri" sau ale lui Şeicaru ori Hruşcă cel din celelalte 11 luni ale anului.

Tânărul citeşte fără să acorde prea multă seamă poveştilor. Scoate telefonul. Scrie un mesaj cam poate prea dulceag cuiva, departe, la Bucureşti. O Valentină. Îi era dor de cineva necunoscut atunci. Unele năravuri se pare că nu se schimbă, nu-i aşa? Dar iată, ca atunci când se întâmpla mereu să fie fix sau să găsească monezi de 1 sau 5 bani în mijlocul străzii, în cel mai crunt noroi sau sub straturi de brumă, fără să fi avut vreodată gând de căutare - "De 5 bani speranţă!", îşi spunea. Încă o face. - aude un cântec.

Iată, alţi 5 bani de speranţă îl căutau acum pe el, sub bolta Art Cafe-ului aproape mizer - să mă ierte Vali Oltean, dar visurile şi plăcerile noastre nu ar fi existat fără un anume grad de mizerie al birtului cu frumuseţi -, îl căutau sonor. "Nisipul fin, a oftat...", auzi el încet, timid, din gura unuia dintre vecinii de celulă. "Zâmbeşte-n-el o urmă de păcat...". Tânărul căzu e gândurile care i se prelingeau spre sud, spre autostrada Piteşti-Bucureşti, spre Antena 3, unde lucra Ea, cea de atunci. Încet, dar sigur, înţelegea ce se întâmpla acolo, lângă el. Vedea şi auzea lângă el, la 3 metri şi un năduf de bere distanţă, cum oamenii întineresc. Erau "Generaţia în blugi" şi renăşteau în jurul unor ţigări şi beri, îmbătaţi cu versuri de poeţi şi cu sunet de chitară.

Avea mai apoi să afle tânărul pierdut de generaţia sa cum te poate urmări acest cântec ani de-a rândul. O va urmări pe Ea, cea de anul trecut, începând cu noaptea de la Ramada de la Sibiu şi poate pe altele sau pe alţii la fel. Pe el, îl urmăreşte cântecul în căutarea Ei, cea de mâine.

Pentru el, nisipul nu va "ofta" la Costineşti - căci ăsta-i tâlcul florii rămase "Fără petale" pe malul mării, în staţiunea tineretului - ci va ofta când va găsi, undeva, un suflet ce i se va preda cu totul.

Mi-e dor de-un suflet cu petale.