Above all,

De asemenea în Iad,

nu mă îndoiesc de asta, există acolo bogate grădini

cu flori mai mari decât copacii, ofilindu-se, desigur,

foarte repede, dacă ele nu sunt udate cu o apă foarte scumpă. Şi piaţa de sus

cu grozavele-i rânduri de fructe, pe care nimeni

nu le posedă şi nici gustă. Şi nesfârşitele trenuri de maşini,

mai luminoase decât propria-le umbră, mai iuţi decât

nebunaticele gânduri, strălucitoare vehicole, în care

oameni roz, vin de nicăieri, mergând spre nicăieri.

Şi casele, destinate pentru fericire, stând goale,

chiar şi când sunt locuite.

Dar casele în Iad nu sunt tocmai urâte.

Doar îngrijorate de a nu fi aruncate în stradă

ele îşi consumă locuitorii vilelor

la fel de mult ca pe cei care locuiesc o baracă.