Above all,

Te iubesc

Paul Eluard - trad. Alin Patru

Te iubesc pentru toate femeile pe care nu le-am cunoscut

Te iubesc pentru întregul timp pe care nu l-am trăit

Pentru mirosul marelui larg şi pentru mirosul pâinii calde

Pentru zăpada ce se topeşte pentru primele flori

Pentru animalele pure pe care omul nu le-nspăimântă

Te iubesc pentru a iubi

Te iubesc pentru toate femeile pe care nu le iubesc

Îmi doresc să fiu un mic vagabond în Paris week-end-ul viitor. Să mă prefac trăind boem într-o mansardă ca Cioran şi să îi caut paşii lui Constantin Virgil Gheorghiu.

Mă voi gândi că sunt Grace Kelly şi voi dansa, stângaci, îndrăgostit de viaţă şi, cine ştie, de o femeie căreia nu-i ştiu cu adevărat numele decât în visurile aievea (les songes) ce-mi mai scapă din perpetuul cotidian.

Curtezana

Rainer Maria Rilke

Soarele venetian în par mi-aseaza

aur din alchimii desavîrsite.

Sprîncenele înalt mi-s arcuite,

asemeni puntilor usoare si te

duc spre pericolul ce mut vegheaza,

al ochilor pe-ascuns calatorind,

peste canale, care mari cuprind

si din albastrul valurilor prind.

Cine ma vede, îmi invidiaza

si cîinele, pe care cîteodata

în pauze, languros, mi se aseaza

mîna, de scrum neatinsa, inelata.

Toti craii plini de vise care vin,

de gura mea sfîrsesc ca de venin

Ce frumos arde focul tău

Iustin Panţa

„După ce am mai pus cîteva lemne pe focul din sobă,

Ce frumos arde focul tău, a spus ea.

Am stat un timp şi-am vorbit despre lucruri simple.

Dar cuvintele, Ce frumos arde focul tău,

tonul vocii, gestul sapienţial

şi blînd al capului, mai ales

pronumele «tău» –

toate astea au rămas: liniştea şi simplitatea

adîncă a lucrurilor;

iarăşi: numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată

Este scena care a provocat peste alte cîteva săptămîni întîmplarea face să locuieşti chiar în piaţeta unde se instalează parcul de distracţii al copiilor, s-au montat mecanismele – maşinuţe electrice, cutia cu manetă, caruselul – o femeie frumoasă din metal, cu mîinile ridicate, de fusta căreia sunt prinse băncuţele unde se aşază copiii ca să fie rotiţi în cercuri suitoare/ coborîtoare. Doar că motorul caruselului nu funcţionează, femeia mecanică stă imobilă şi cu faţa-i enormă priveşte fix spre fereastra ta, într-o noapte, deschizînd-o, ai fost copleşit, ca sub o stare de hipnoză, de imobilitatea chipului şi privirii ei, de atunci nu mai aeriseşti dimineaţa, nu mai priveşti seara pe geam – ştii că ea continuă să te privească în ăst timp

întîmplarea dintr-o noapte, în cartierul meu

de la marginea oraşului

cînd o pană de curent ne-a lăsat în întuneric,

singuri, în camera strîmtă.

Nu aveam la îndemînă decît jarul ţigării şi brusc am

simţit nevoia să-i văd faţa.

Şi atunci i-am purtat ţigara în jurul chipului –

figura ei era, cufundată în fumul şi lumina aproape

inexistente ale ţigării,

doar un halou, faţa ei mai reprezenta doar privirea,

Cred că suntem prieteni acum, i-am spus în camera

din cartierul de la marginea oraşului,

era replica mea la Ce frumos arde focul tău".

Uvedenrode

Ion Barbu

La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode! 
Suprasexuale 
Supramuzicale;

Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi, 
Moduri de ode
Ceruri eşarfă
Antene în harfă;

Uvedenrode
Peste mode şi timp 
Olimp!

Ca tot românul care nu e doar rocker ci mai ascultă şi altceva mai puţin negru, câteodată, am fost aruncat în Social Media prin Hi5, în 2006, când am muşcat şi eu o invitaţie de la un prieten, ca tot poporul care avea Yahoo pe vremea aia când încă Bianca Drăguşanu nu intrase în revizie.

Ingenuă cum era în 2006 piaţa socială înaintea de apariţia bronzatelor la bec cu teracotă în spate şi D&G scris peste tăietura crestată în turul pantalonilor, reţeaua asta blink-blink nu era chiar aşa de rea. Puteai să vezi ce tâmpenii a mai debitat fostul tău coleg de la Litere de la Sibiu după ultima lui despărţire cu cântec de petrecere, chiar de erai în Deva şi urma să te muţi după măritiş, la Baia Mare, fără să te stresseze vreun amărât de club de fiţuici care se nimerise să dea peste tine prin lista vreunei prietene a fratelui surorii iubitului tău din anul I de facultate.

Apoi au apărut mesajele..."Super Party vineri în", "Trimite-le prietenilor tăi...", "Te aşteptăm". Aşteptaţi-mă fraţilor!...

Şi pentru că ne-au aşteptat, au început cu tot felul de aplicaţii care mai de care mai "Farmville" - like, numai, numai ne-or lua banii. Mai stă cineva pe Hi5? Cineva fără teracotă şi D&G? Doar dacă nu cumva le e lene să se apuce sa dea search pe FB unor prieteni pe care chiar şi-i găsiseră în vremea când "toţi aveam cont".

Dar hai să vedem de ce a murit Hi5-ul la noi şi de ce încă ne place Facebook?

Contemplarea Iadului

Bertold Brecht (traducerea Liviu Ofileanu)

Contemplarea Iadului, de care auzisem odată

fratele meu Shelley a găsit-o într-un loc

asemănător oraşului Londra. Eu,

care nu locuiesc în Londra, doar în Los Angeles,

aflu, contemplând Iadul, că el

trebuie să fie chiar mai frumos decât Los Angeles.

Marţi, 31 ianuarie 2012, va avea loc la Iaşi a doua întâlnire de „Cafenea liberală", cu participarea extraordinară a doi maeştri ai teatrului românesc, actorul Constantin Dinulescu şi regizorul Vasile Manta.

Marţi, 31 ianuarie 2012, începând cu ora 18.00, la "Atelierul de Bere" – vis-à-vis de Tribunal, Clubul Antreprenorilor Liberali Iaşi organizează a doua întâlnire a "Cafenelei liberale", de data aceasta cu doi invitaţi de marcă din lumea teatrului: maestrul Constantin Dinulescu – actor al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" Bucureşti şi regizorul Vasile Manta de la Teatrul Naţional Radiofonic.

Constantin Dinulescu s-a născut în anul 1933 la Alexandria. Între 1955 şi 1973 a activat la Iaşi, pe scena Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" în peste 10 spectacole, dar a colaborat în această perioadă şi cu Opera Naţională Iaşi.

La invitaţia directorului de atunci al Teatrului Naţional Bucureşti, Radu Beligan, Constantin Dinulescu pleacă din Iaşi la Bucureşti, unde va juca în zeci de spectacole memorabile şi unde va începe o carieră de success în cinematografie, cu numeroase filme din care amintim doar "Cuibul Salamandrelor", regia Mircea Drăgan sau "Misterele Bucureştilor", regia Doru Năstase.

Regizorul Vasile Manta este unul dintre cei mai titraţi regizori ai Teatrului Radiofonic Naţional, având la active peste 80 de spectacole regizate cu unele dintre cele mai mari nume ale scenei româneşti.

„Cafeneaua liberală" este un proiect al Clubului Antreprenorilor Liberali Iaşi – CALIS, format din manageri, întreprinzători, consultanţi, experţi cu experienţă în domeniul economic şi care urmăreşte să promoveze ideile liberale şi programele PNL cu referire la mediul economic, în rândul cetăţenilor şi cu precădere în cel al oamenilor de afaceri.

„Eu am venit prea devreme?"

„Nu, eu sunt cel care s-a născut cu trei minute mai târziu şi tot încerc să le recuperez de atunci. Azi am mai pierdut încă unul la semafor", spuse el în gând doar, de teamă. De teamă de ce, de fapt?

„Totuşi, nu îmi voi cere scuze pentru întârziere. Ştiu că nu îţi plac scuzele aruncate aşa, pe caldarâm! Prefer să încerc să recuperez timpul acesta de fiecare dată când eu voi ajunge oricum întârziat şi te voi suna de la colţul îndepărtat al străzii minţindu-te, un pic nevinovat că „aproape am ajuns", ştiind că oricum te vei lăsa aşteptată din momentul în care vei auzi asta, oricât de punctual sau nu ar fi anunţul." şi-ar fi dorit să îi şoptească, dacă n-ar fi crezut că ea va fugi de teamă. De teama Bucureştiului.

Şi iată-l, încă zăpăcit un pic, că scrie, aproape negândit, a doua oară, din cauza ei. „Din cauza", da, am ales bine cuvântul: iată cum se duce pe apă scrisului de duminică imaginea lui de „vânzător", om al timpului şi produsului său, produs al timpului vânzării sale.

All That Jazz

Alin Pătru

Cumpăna unei ţigări "slim" pe marginea scrumierei. Totul e Ea.

Discuţii timide, aparent distante, pe ritm de jazz cu influenţe pornografic de idish marţi Sera în Club RS, despre Sibiu. Despre Totul,

Dar Totul e Ea.

Femeie frumoasă, la început de ani 20, îmbrăţişând o sticlă de bere "Ursus".

Şi totul e Ea.

Pălărie, fular roşu – pe care îl detesta – totul e Ea.