Above all,

Double Tree by Hilton. Deja auzisem de prea multe ori numele acesta ca să nu merg să văd unul din cele româneşti. Şi iată că am făcut-o la cel din Bucureşti. Primirea: ca acasă! Sales Manager e Daniela Lazăr, singurul om de care mă tem în vreo negociere de hotel! Singurul, pentru că ştie ce face şi o face bine!

Unul din avantajele de a fi lucrat în Golden Tulip Ana Tower Sibiu este că vei găsi în multe locuri din ţară foşti colegi de companie: de la Binder Bubi Sighişoara până la Ramada Sibiu sau Cheile Cibinului, cam peste tot e câte un fost tulipist bine înfipt. Cam peste tot unde se face hotelărie de calitate. Parcă ar fi un fel de etapă obligatorie. Despre motivele rulajului de personal, prefer să nu mă pronunţ. O fac alţii, şi de cele mai multe ori neinformat!

Tocmai m-am întors dintr-un locşor despre care tot am auzit vorbindu-se în ultimele luni. Se auzea, pe aici pe la Iaşi, de parcă ar fi venit o mini-apocalipsă hotelieră, de faptul că se „deschide Centralul". În acelaşi timp, ştiam sigur că la Centralul acesta se va ocupa de tot ce ţine sistem de televiziune CATV unchiul unui foarte bun prieten cu o firma lui a naibii, din ale caror antecedente ştiam câteva „mărunţişuri": Hotel Ramada Sibiu, Golden Tulip Ana Tower tot din Banatul lui Iohannis si Golden Tulip Ana Dome din ţaratul lui CFR Cluj.

14 februarie la Iaşi. M-am trezit un pic cu faţa la cearşaf. Un pic mai mult. O fi fost de la încărcarea pe care o resimţeam asupra zilei de azi ca sarcini de serviciu? Probabil. O fi fost pentru că până la urmă, cine se completează, se completează şi când nu vor să facă asta şi încă resimţi stările proaste ale cuiva apropiat de departe? Posibil.

Acum doi ani, de Sfântul Valentin eram undeva la Deva, serbând Anul Nou Chinezesc, învăţând cu vârf şi îndesat ce înseamnă "Gambei", dar mai ales ce înseamnă ospitalitate, respect şi prietenie. Într-un fel sau altul, eram şi la lucru, pentru că cei cărora le eram oaspete, conducerea fabricii DHS din Deva, puteau, şi ar fi trebuit să fie sponsori puternici ai Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Într-un fel, au fost.

E vineri. Ascult Bruel şi încerc să nu iau prea în serios versurile, pentru că aş fi prea mult un cântec în loc să fiu om.

Astăzi am primit două mesaje de apreciere a ceea ce fac pe blog. Cea mai sinceră părere am primit -o de la un om, o femeie, pe care nu-o cunosc decât superficial şi faţă de care mă simt astfel obligat să mărturiesc primul şi cel mai puternic motiv pentru care am reînceput să scriu, pentru care apoi s-a născut blogul acesta. Mi se pare un gest echitabil, ca să fim chit.