Parisul, un Iaşi mai mare.

Tren de noapte, din nou. Un alt drum spre Bucureşti, de data aceasta cu prelungire spre Thassos-Halk...

Poezia serii *55

Te iubesc Paul Eluard - trad. Alin Patru   Te iubesc pentru toate femeile pe care nu le-am c...

aBEREAţiune din IR1661

Buhăieşti – un loc imediat după Vaslui, această „Finis terrae" a Internetului, când eşti în tren, di...

Promisiuni pentru Paris

Îmi doresc să fiu un mic vagabond în Paris week-end-ul viitor. Să mă prefac trăind boem într-o mansa...

Poezia serii *54

4 Michelangelo Buonarotti   Cum râd dintr-una-ntr-alta petrecute prin părul blond petalele-...

  • Parisul, un Iaşi mai mare.

    Marți, 24 Aprilie 2012 01:00
  • Poezia serii *55

    Duminică, 22 Aprilie 2012 11:12
  • aBEREAţiune din IR1661

    Marți, 10 Aprilie 2012 20:49
  • Promisiuni pentru Paris

    Vineri, 06 Aprilie 2012 21:08
  • Poezia serii *54

    Miercuri, 04 Aprilie 2012 19:18
Joi, 01 Decembrie 2011 18:22

Post-eveniment: Flash-mob de 1 Decembrie la Iaşi Recomandat

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Post-eveniment: Flash-mob de 1 Decembrie la Iaşi allin4.ro

Facebook...ce lume minunată...

 

După cum spunea un coleg ieri, suntem câţiva care, înainte de a ne trezi dimineaţa bine, înainte de a bea cafeaua pe care am dori câteodată să ne-o turnăm într-un camelback şi să umblăm cu ea după noi la întâlniri sau seara între pixelii pe care îi curăţăm de praful de pe lentile sau de abureala fotomodelelor de ocazie (a nu se întelege neapărat "second-hand", deşi...), trebuie neapărat să intrăm mai întâi în lumea paralelă a social media. "Social", sincer, cuvânt probabil ales de un P.R.-ist inspirat în coafat realitatea, pentru că, până la urmă, social media ne-a transferat din cafenele în faţa unor calculatoare.

 

Am evitat să merg la parada oficială. Nu îmi doream să văd politicieni azi, tocmai pentru ca am fost surprins de un curent de patriotism sincer în mediul online. Toată lumea şi-a urat astăzi "La mulţi ani!". Tricolorul a apărut pe "ziduri", iar cântecele patriotice au fost share-uite ca niciodată.  Cred că e cea mai frumoasă lecţie de patriotism pe care o putem da clasei politice portocalii, fără să fie nevoie să-i huiduim. Până la urmă, românii sunt români, indiferent de cine îi conduce sau...nu.

 

Şi uite, din lumea asta paralelă ultracomercială, în care toţi ne vindem o imagine pe care doar cei care ne ştiu în carne, oase şi fum de ţigară pot să o amendeze, până la urmă afli şi câte ceva util. Uite aşa am aflat de flash-mob-ul care trebuia să aibă loc în Piaţa Unirii, la ora 12.00, dar care a avut loc la Râpa Galbenă la ora 11.30...12.00.

 

Într-adevăr, organizatorii, Asociaţia Tinerilor din Afara Graniţelor - A.T.R.A.G, Asociaţia Studenţilor Francofoni Iaşi -A.S.F.I., AEGEE (pentru că ţin la AEGEE prin prisma prietenilor alumni de prin alte oraşe şi ţări, le voi scrie numele adevărat: l'Association des Etats Generaux des Etudiants de l'Europe :) ) şi Board of European Students of Technology - B.E.S.T. şi Organizatia Studentilor la Studii Europene Iasi s-au mişcat repede şi au anunţat din timp schimbarea, aşa că atât participanţii cât şi noi privitorii, dar mai ales presa, am fost punctuali la 11.30 si ceva, fix, la locul stabilit.

 

Am fost atât de punctuali, încât am tremurat toţi vreo 20 de minute, poate mai mult, până s-au rezolvat problemele organizatorice legate de cine, unde şi pe câte rânduri se aşează. Acesta este singurul punct negativ al iniţiativei. Teoretic, flash-mob-urile trebuie sa fie...flash. 

 

E uşor să stai pe margine şi să comentezi...

 

Până la urmă cei 40-50 de participanţi s-au despărţit pe căprării, purtând fiecare câte o coală de hârtie într-una din culorile tricolorului românesc.

 

Ce a ieşit, vedeţi în fotografie. A ieşit ceva frumos. A ieşit ceva tineresc, spontan. Până la urmă repetiţia dinainte şi momentul de organizare mi-au arătat că tinerii au venit din suflet, nu din obligaţie, pentru că, nu-i aşa, multă lume a avut întâlnire cu mucificatorul cu o seară înainte profitând că urma o vineri din categoria "Azi, nu!", început de vacanţă prelungită - parte a interesului extraordinar arătat de către 80% din studenţii de astăzi studiilor, urmate în paralel pe lângă două activităţi de voluntariat "pentru CV", în care nu cred şi care nu au la bază prietenia celor din echipă, două job-uri şi o perioadă bună din săptămână afectată de mahmureală şi oboseală.

 

Tinerii aceştia mi-au adus aminte că erau mai mulţi ca ei în 1989, când abia întelegeam de ce tata era la Bucureşti şi încercam să îmi dau seama ce era cu gaura de glonţ din mantaua lui când s-a întors. Nu a fost decât în manta. Slavă Domnului, încă mai sunt tineri care îşi doresc şi luptă pentru ceva în ţara asta, tineri care au dreptul la un viitor mai bun decât am avut noi, "generaţia de sacrificiu", cei cu "cheia la gât" cum începem să ne autobranduim. Noi am avut nevoie de vize, noi am fost primii care am aflat ce înseamnă să ieşi în stradă pentru drepturile tale de student, noi suntem cei care trebuie să avem grijă ca studenţii să aibă cu adevărat reprezentativitate în universităţi. 

 

Am ieşit şi eu în stradă în 2005, toamna, alături de colegii mei, la Sibiu. Luptam pentru menţinerea nivelului taxelor de şcolarizare la nivelul anului anterior, eu fiind student la fără taxă. Majoritatea celor care am luat atunci poziţie în universitate eram studenţi la fără taxă.

Îmi aduc aminte că a fost cel mai frumos moment al studenţiei, a fost momentul în care am simţit că munca de a ţine în viaţă, pentru că nu am reuşit decât atât, Liga Studenţilor din Facultatea de Litere şi Arte, nu a fost în zadar. 

 

Un moment din acesta de unitate între colegi, în care ieşi în faţa lumii şi arăţi că eşti ideea pentru care lupţi, nu se uită niciodată.

 

Tinerii care au avut curajul astăzi să iasă în mijlocul Iaşiului şi să strige "Trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!" au realizat o faptă mai importantă decât toată clasa politică oficială. Au ieşit în stradă şi i-au spus României "Te iubesc!" fără să aştepte nimic pentru asta. Nu au făcut-o pentru job-uri, pentru că au condiţii excelente de învăţat sau pentru că în ţara asta a naibii de frumoasă ai un viitor garantat!

 

Ei ne-au arătat că trebuie să iubim România pentru ceea ce trebuie să facem din ea, pentru viitorul pe care ni-l dorim de la ea, pentru curajul celor care au fost cândva la fel de tineri şi au crezut la fel de puternic în viitorul acestei ţări, care pentru ei îl reprezentam noi cei ce urma să ne naştem, tinerii care au murit pentru ţara asta, în răscoale, războaie, în închisori, în munţi, în revoluţii. 

 

Pentru ceea ce au făcut astăzi, îmi scot pălăria, literalmente, în faţa acestor studenţi, care îşi merită cu adevărat acest titlu!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citit 946 ori Ultima modificare Joi, 01 Decembrie 2011 21:38

1 comentariu

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.