Above all,

Ţăndărica a mai ridicat temperatura destul de molcomă a sălii cu un frgment din „Balkanic Explosion", dar cireaşa de pe tort pentru cei din sală au fost cei doi copii minune care fac imagine României în Italia: Mădălina Lefter şi Ştefan Atârgoviţoae. Liniştea s-a aşternut brusc în public la cele două moment e la copiilor. Ne uitam în jur, ne uitam cu atenţie să nu fie vreun playback. Era prea bine! Obişnuiţi cu vedetele noastre de club, cu voci „photoshopate", cu imagine prelucrate de „stilişti", încât nu mai ştii care e personalitatea lor.

Copiii aceştia sunt cruzi ca verdele de primăvară, dar emană o maturitate pe care generaţia lor nu o are penru că nu au avut un obiectiv clar stabilit în viaţă. Copiii aceştia au obiective clare, maturizarea lor are loc într-o ordine clară, definită de premiile pe care le câştigă, de responsabilitatea pe care şi-o asumă când se înhamă la un proiect personal sau profesional.

O tăcere asemănătoare s-a lăsat în sală la anunţarea nominalizărilor la premiul pentru „Dezvoltare urbană şi comunitară", prima fiind „Primăria Iaşi pentru proiectul urbanistic PALAS". Deşi apăruse lista nominalizărilor pe site-ul Realităţii de câteva zile, reacţia celor prezenţi a fost una uimitoare.

Nebuloasa (publică) în care este învăluit acest proiect care, recunosc, va schimba în bine faţa centrului Iaşiului, însă nu constituie o investiţie viabilă ca dezvoltare economică, instituind Iaşiul drept oraş comercial.

Sunt curios cine va cheltui bani magazinele Palas-ului, când ar fi nevoie de o mână de lucru foarte bine plătită cu locuri de muncă sigure, într-un sector industrial puternic, pentru a putea susţine brand-uri puternice şi scumpe cum se pare că vom avea în Palas...La ora actuală nu există clienţi pentru magazinele din mall-urile existente, deci să nu mai vorbim de ce ne aşteaptă...

Liniştea din sala teatrului Luceafărul la citirea nominalizării semăna cu una de la un priveghi, în care „despre morţi, numai de bine". Rămân cu un gust amar al tacitului, după gala asta şi cu un set bun de fotografii.

Din punct de vedere organizatoric, evenimentul putea să fie mult mai bine sincronizat. Au existat mult prea multe momente în care regia tehnică era paralelă cu ce se întâmpla pe scenă, maşiniştii apăreau cu întârziere, iar cameramanii erau de multe ori cu obiectivul prin bălării.

Mi s-a părut că evenimentul a fost organizat în pripă, că nu s-a ştiut care sunt invitaţii care trebuie încadraţi şi la ce momente, că nu s-a ţinut cont de un anume scenariu şi că, până la urmă, "nemţii din Primărie", cum s-a exprimat Mihai Tatulici, trebuiau să iasă bine.