"E Revolutie!", îmi aduc aminte cum imi spunea mama în '89, când tata era plecat la "Academie" în Bucureşti. Îmi aduc aminte de discursul lui Ceauşescu şi de întreruperea emisiei.
Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri cum, cu câteva zile înainte, văzusem "la bulgari", rămas mai mult decât de obicei pe canal după desenele animate de la 7, interviuri la Giurgiu despre "situaţia din România". I-am spus mamei, care mi-a zis să tac. Mai târziu aveam să aflu că mama nu m-a scos câteva zile din casă de teamă să nu îmi scape ceva şi faţă de alţii din jur.
În '89 am aflat că nu există Moş Crăciun, pentru că nu mi-a adus nicio jucărie, ci nişte şampon din acela la pătrăţele de plastic şi o periuţă de dinţi. Moşului îi era frică să zboare printr-o Românie în care mureau tineri ca el să poată să existe. Îmi aduc aminte fotografia într-un ziar a unui fost coleg de-al mamei de liceu sau şcoală. Nu mai ştiu exact, ştiu doar că fusese ofiţer. Fusese pentru că a murit atunci. Unul din fii lui a aprins mai apoi flacăra de la mormântul ostaşului necunoscut.
Îmi aduc aminte atâtea lucruri de atunci. Am văzut prea multe lucruri noi, cei care am conştientizat, cu mintea noastră de copii, Revoluţia din 1989. Noi nu ştiam ce înseamnă bulina roşie în colţul ecranului când ne uitam la procesul şi execuţia lui Ceauşescu sau la cadavrele expuse la morga în Bucureşti, în schimb ne-am speriat câteva luni mai târziu uitându-ne la "Horror Express" sau la "Thriller" al lui Michael Jackson.
De ce au murit oameni de vârsta noastră în '89? De ce există cimitirul "Eroii Revoluţiei"?
O pătură grea de nepăsare cade peste ce s-a întâmplat atunci. Uităm, cei care am trăit, sau nu vrem să ştim, cei care ne-am născut după, ce a fost atunci, ce s-a întâmplat ÎNAINTE.
Aş vrea să scriu mai mult, aş vrea să pot mai mult. Nu mai contează cine pe cine a manipulat. A cui lovitură de stat a fost sau nu. Singurul lucru care contează e că în 1989, au murit oameni pentru un ideal. Au murit oameni care au crezut în libertate şi şi-au dorit-o, indiferent de mâna cui a manipulat evenimentele. În 1989 au murit oameni care luptau pentru o idee.
Acum ar fi timpul să începem să îi respectăm pe ei, ca oameni, mai mult decât Revoluţia în sine. Până la urmă, Ea, Revoluţia, ce ne-a adus? Stilişti cu fite de italieni şi pitipoance care vor Iphone ALB?
Dar ei, cei care au murit, ce vină au pentru greşelile noastre?
George-Alin Patru
Website www.allin4.roArticole recente - George-Alin Patru
Lasă un comentariu
Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.
-
Va multumesc pentru aprecierea aceasta care ma provoaca sa scriu…
Scris de George-Alin Patru
pe Vineri, 09 Decembrie 2011 19:08
Post-evenimente: cam multe pentru Ea, data de 8 decembrie 2011
(Asociativ)
-
Stimate domn, gasim in dumitale un cronicar de evenimante rar…
Scris de Anticarul
pe Vineri, 09 Decembrie 2011 14:36
Post-evenimente: cam multe pentru Ea, data de 8 decembrie 2011
(Asociativ)
-
Intr-adevar am facut din suflet. Multumim pentru cuvintele frumoase
Scris de Stefan
pe Joi, 01 Decembrie 2011 20:19
Post-eveniment: Flash-mob de 1 Decembrie la Iaşi
(Politică)
-
Tocmai din curiozitate zilele acestea voi da drumul unei mini-campanii…
Scris de George-Alin Patru
pe Marți, 29 Noiembrie 2011 22:02
De ce codurile QR nu sunt pentru fiţoşi?
(Marketing)
-
Vechea poveste cu QR-urile, pe care o spun peste tot…
Scris de Lucian
pe Marți, 29 Noiembrie 2011 21:48
De ce codurile QR nu sunt pentru fiţoşi?
(Marketing)