Am citit ieri dimineaţă, graţie lui Liviu Goldenberg, cea mai succintă şi reuşită prezentare a unei tradiţii, din câte am găsit vreodată. Era pe blogul ICAR Tours şi era despre Hanuca.
Toţi am auzit cel puţin o dată, în filme, urarea "Happy Hanuca!". Ştiam că este vorba de o sărbătoare, că are cumva legătura cu perioada Crăciunului la creştini şi că este cumva...luminată.
Recunosc, eram şi încă mai sunt un ignorant în ale tradiţiilor iudaice, deşi multe din ele sunt parte integrantă a bagajului cultural al creştinismului şi al europenismului, iar antisemitismul e legat în mare de prostia cuiva care s-a trezit într-o dimineaţă "chel" de bani şi şi-a zis, în ciudă, că "banul e ochiul dracului".
Cine ştie câte ceva despre istoria Europei în ultimele 600 de ani înţelege facil de ce antisemitismul materialist este nefondat. De fapt, orice fel de antisemitism este nefondat.
Revenind un pic la ce s-a întâmplat ieri la Radio Iaşi, pot spune că am rămas impresionat din două puncte de vedere: primul, tinereţea celor de pe scenă, al doilea, numărul redus al celor din public.
Mi-am adus aminte de ceea ce spunea domnul Ghiltman la o prezentare organizată în vară la Centrul de Informare Turistică Iaşi despre sutele de locaşuri de cult mozaice existente în Iaşi în perioada interbelică - parcă erau vreo 300 -, însă privind în sală mi-am dat seama că timpul a trecut şi că nu se va mai întoarce înapoi. "E greu să faci copii la 60 de ani!" spunea unul dintre vorbitori ieri seară. E imposibil să readuci timpul înapoi, aş spune eu, iar asta e valabil şi pentru evrei şi pentru duşmanii lor. Slavă Domnului!
Biroul meu e undeva chiar lângă fosta poliţie unde s-au întâmplat ororile de la pogrom. Acum, acolo se construieşte un centru SPA. Dură contradicţie faţă de ce s-ar fi întâmplat în orice ţară civilizată unde nu ai voie să uiţi, deşi ai voie să ierţi.
Sunt la Iaşi de 6 luni de zile, însă nu am văzut nicăieri, într-un loc prin care să treacă volens nolens toţi turiştii care ajung aici, un memorial, un punct clar delimitat de împrejurimi, în care să îşi aducă aminte că nu mai trebuie să lăsăm încă o dată să se întâmple ce s-a întâmplat aici.
Noi, suntem martorii istoriei uitate, pentru că o permitem să rămână aşa.
Dar, până să schimbăm ceva, să ne bucurăm întâi, de lumină...
George-Alin Patru
Website www.allin4.roArticole recente - George-Alin Patru
Lasă un comentariu
Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

