Above all,

Curtezana

Rainer Maria Rilke

Soarele venetian în par mi-aseaza

aur din alchimii desavîrsite.

Sprîncenele înalt mi-s arcuite,

asemeni puntilor usoare si te

duc spre pericolul ce mut vegheaza,

al ochilor pe-ascuns calatorind,

peste canale, care mari cuprind

si din albastrul valurilor prind.

Cine ma vede, îmi invidiaza

si cîinele, pe care cîteodata

în pauze, languros, mi se aseaza

mîna, de scrum neatinsa, inelata.

Toti craii plini de vise care vin,

de gura mea sfîrsesc ca de venin

Ce frumos arde focul tău

Iustin Panţa

„După ce am mai pus cîteva lemne pe focul din sobă,

Ce frumos arde focul tău, a spus ea.

Am stat un timp şi-am vorbit despre lucruri simple.

Dar cuvintele, Ce frumos arde focul tău,

tonul vocii, gestul sapienţial

şi blînd al capului, mai ales

pronumele «tău» –

toate astea au rămas: liniştea şi simplitatea

adîncă a lucrurilor;

iarăşi: numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată

Este scena care a provocat peste alte cîteva săptămîni întîmplarea face să locuieşti chiar în piaţeta unde se instalează parcul de distracţii al copiilor, s-au montat mecanismele – maşinuţe electrice, cutia cu manetă, caruselul – o femeie frumoasă din metal, cu mîinile ridicate, de fusta căreia sunt prinse băncuţele unde se aşază copiii ca să fie rotiţi în cercuri suitoare/ coborîtoare. Doar că motorul caruselului nu funcţionează, femeia mecanică stă imobilă şi cu faţa-i enormă priveşte fix spre fereastra ta, într-o noapte, deschizînd-o, ai fost copleşit, ca sub o stare de hipnoză, de imobilitatea chipului şi privirii ei, de atunci nu mai aeriseşti dimineaţa, nu mai priveşti seara pe geam – ştii că ea continuă să te privească în ăst timp

întîmplarea dintr-o noapte, în cartierul meu

de la marginea oraşului

cînd o pană de curent ne-a lăsat în întuneric,

singuri, în camera strîmtă.

Nu aveam la îndemînă decît jarul ţigării şi brusc am

simţit nevoia să-i văd faţa.

Şi atunci i-am purtat ţigara în jurul chipului –

figura ei era, cufundată în fumul şi lumina aproape

inexistente ale ţigării,

doar un halou, faţa ei mai reprezenta doar privirea,

Cred că suntem prieteni acum, i-am spus în camera

din cartierul de la marginea oraşului,

era replica mea la Ce frumos arde focul tău".

Uvedenrode

Ion Barbu

La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode! 
Suprasexuale 
Supramuzicale;

Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi, 
Moduri de ode
Ceruri eşarfă
Antene în harfă;

Uvedenrode
Peste mode şi timp 
Olimp!

Contemplarea Iadului

Bertold Brecht (traducerea Liviu Ofileanu)

Contemplarea Iadului, de care auzisem odată

fratele meu Shelley a găsit-o într-un loc

asemănător oraşului Londra. Eu,

care nu locuiesc în Londra, doar în Los Angeles,

aflu, contemplând Iadul, că el

trebuie să fie chiar mai frumos decât Los Angeles.

Necunoscuta femeie

Mihai Beniuc

Dintre-nselatoarele amante,

Mi-a ramas in minte numai una.

Incarcata greu cu diamante

Si purtand pe frunte-noua-luna.

Ma-nvelea cu salul de-ntuneric

Si stateam alaturea tacuti,

Trupul fin i-l ciuprindeam eteric:

"Spune, tu, de ce nu ma saruti?"

Când crivățul cu iarna

Mihai Eminescu

Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate

Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,

Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,

Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,

S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,

Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,

Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

„Eu am venit prea devreme?"

„Nu, eu sunt cel care s-a născut cu trei minute mai târziu şi tot încerc să le recuperez de atunci. Azi am mai pierdut încă unul la semafor", spuse el în gând doar, de teamă. De teamă de ce, de fapt?

„Totuşi, nu îmi voi cere scuze pentru întârziere. Ştiu că nu îţi plac scuzele aruncate aşa, pe caldarâm! Prefer să încerc să recuperez timpul acesta de fiecare dată când eu voi ajunge oricum întârziat şi te voi suna de la colţul îndepărtat al străzii minţindu-te, un pic nevinovat că „aproape am ajuns", ştiind că oricum te vei lăsa aşteptată din momentul în care vei auzi asta, oricât de punctual sau nu ar fi anunţul." şi-ar fi dorit să îi şoptească, dacă n-ar fi crezut că ea va fugi de teamă. De teama Bucureştiului.

Şi iată-l, încă zăpăcit un pic, că scrie, aproape negândit, a doua oară, din cauza ei. „Din cauza", da, am ales bine cuvântul: iată cum se duce pe apă scrisului de duminică imaginea lui de „vânzător", om al timpului şi produsului său, produs al timpului vânzării sale.

Astă seară

Xevahir Spahiu

Asta seara

Trăiesc în adâncul ochilor tăi,

în ochii mei tu iţi ai sălaşul.

Nu suntem noi inşine,

fiecare este celălalt.

Adevărul încrustat în voce

Yunus Emre

în româneşte de Nicolae Ioana și Nevzat M. Yusuf

Sufletu-mi clocoteşte ca marea, trupul în mişcările caicului.

Mă sfârşesc între două mări și mă frâng.

Chiar de-aş trece peste şapte mări, chiar de-aş seca şaptezeci de râuri,

Setea-mi nu se potoleşte, nu se potoleşte.

Adevărul are patru laturi, în mine se zbat şapte,

Asemeni unor martori; eu în delirul lor alb, rotund.

Corydon

Radu Stanca

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,

Pe străzile pline când ies n-am pereche,

Atât de graţios port inelu-n ureche

Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.