Above all,

"Irish Coffee, vă rog.", spuse el, aşezându-se grăbit la masă, încercând să pară neafectat de ivirea unei priviri neîntâlnit de cunoscută până atunci. Se refugiase în ceainărie ca să scrie, pentru prima dată după mult timp, mai întâi de mână.

"Numai cu rom, dacă doriţi. Nu avem whiskey!". La auzul acestei replici, figura lui se lumină! Îi trecură prin minte imagini, sunete, miresme şi senzaţii tactile de catifea roşie din Cafe Wien, amorţind amintiri candide de seri fără program de închidere pentru îndrăgostiţi în defuncta ceainărie Teea.

Sibiul îl bântuia chiar şi aici, în Iaşi, acolo unde începe Copoul, într-o ceainărie de nefumători cum visa el cândva să deschidă la Sibiu.

 

"Şi mai bine! Astfel, îi spune "Marghiloman" şi e o specialitate românească de cafea foarte apreciată. Nume de politician, adorată cândva de poeţi, la Capşa!". Ochii chelneriţei se făcură mari ca deschiderea lentilelor de obiectiv foto la f 1.8. Apoi, ea zâmbi, încercând să mascheze fâstâcirea. Nu ştia dacă să ia remarca aceasta din partea unui client drept o destăinuire sau o jignire la adresa pregătirii ei în domeniu. De fapt, ea era studentă şi nu avea niciun gând să facă o carieră din servitul cafelei, darămite să înveţe poveşti despre poeţi morţi şi politicieni fără şanse să apară vreodată în "Can Can" sau la "Poveştiri".