Parisul, un Iaşi mai mare.

Tren de noapte, din nou. Un alt drum spre Bucureşti, de data aceasta cu prelungire spre Thassos-Halk...

Poezia serii *55

Te iubesc Paul Eluard - trad. Alin Patru   Te iubesc pentru toate femeile pe care nu le-am c...

aBEREAţiune din IR1661

Buhăieşti – un loc imediat după Vaslui, această „Finis terrae" a Internetului, când eşti în tren, di...

Promisiuni pentru Paris

Îmi doresc să fiu un mic vagabond în Paris week-end-ul viitor. Să mă prefac trăind boem într-o mansa...

Poezia serii *54

4 Michelangelo Buonarotti   Cum râd dintr-una-ntr-alta petrecute prin părul blond petalele-...

  • Parisul, un Iaşi mai mare.

    Marți, 24 Aprilie 2012 01:00
  • Poezia serii *55

    Duminică, 22 Aprilie 2012 11:12
  • aBEREAţiune din IR1661

    Marți, 10 Aprilie 2012 20:49
  • Promisiuni pentru Paris

    Vineri, 06 Aprilie 2012 21:08
  • Poezia serii *54

    Miercuri, 04 Aprilie 2012 19:18
"Irish Coffee, vă rog.", spuse el, aşezându-se grăbit la masă, încercând să pară neafectat de ivirea unei priviri neîntâlnit de cunoscută până atunci. Se refugiase în ceainărie ca să scrie, pentru prima dată după mult timp, mai întâi de mână.
"Numai cu rom, dacă doriţi. Nu avem whiskey!". La auzul acestei replici, figura lui se lumină! Îi trecură prin minte imagini, sunete, miresme şi senzaţii tactile de catifea roşie din Cafe Wien, amorţind amintiri candide de seri fără program de închidere pentru îndrăgostiţi în defuncta ceainărie Teea.
Sibiul îl bântuia chiar şi aici, în Iaşi, acolo unde începe Copoul, într-o ceainărie de nefumători cum visa el cândva să deschidă la Sibiu.
 
"Şi mai bine! Astfel, îi spune "Marghiloman" şi e o specialitate românească de cafea foarte apreciată. Nume de politician, adorată cândva de poeţi, la Capşa!". Ochii chelneriţei se făcură mari ca deschiderea lentilelor de obiectiv foto la f 1.8. Apoi, ea zâmbi, încercând să mascheze fâstâcirea. Nu ştia dacă să ia remarca aceasta din partea unui client drept o destăinuire sau o jignire la adresa pregătirii ei în domeniu. De fapt, ea era studentă şi nu avea niciun gând să facă o carieră din servitul cafelei, darămite să înveţe poveşti despre poeţi morţi şi politicieni fără şanse să apară vreodată în "Can Can" sau la "Poveştiri".
Publicat în Politică

In 2003, la Sibiu, eram pe scenă pentru prima data "in rol principal". Student, "pui de nimeni", cum imi spuneam singur, prezentam alături de Georgiana - altă poveste de scris - Festivalul Internaţional de Teatru Tânăr Francofon (prima şi singura ediţie, organizata la Sibiu de cea mai veche organizatie franco-romana din ţară). Îmi aduc aminte cum scriam în culise textele de prezentare cu două minute înainte de a urca pe scenă şi cum aveam emoţii de fiecare dată când urcam (la propriu, pe scări) pe scena teatrului Gong din Sibiu, nu din cauza publicului, ci pentru că in faţa mea era aşezat, în primul rând din faţa scenei, marele Ion Lucian. Încă mai am badge-ul de organizatorul cu autograful maestrului. Georgiana, tu îl mai ai?

 

Îmi aduc aminte cum descopeream prima oară cât de important e să simţi căldura reflectoarelor şi cum te poziţionezi dupa ea. Îmi aduc aminte în primul rând scena. Între timp, eu am ajuns la Iaşi, la Travis Tourism, iar Georgiana e pe undeva prin Spania, pe undeva prin Madrid, pe undeva predând la o mare universitate, pe undeva pe unde v-aş putea spune, dar nu o voi face... Emotivi, stângaci uneori, dar noi înşine. Eram frumoşi atunci...ea a rămas aşa.

Publicat în Asociativ