Above all,

Sâmbătă, 10 decembrie. La 18.25 ajung în faţa teatrului „Luceafărul", la graniţa viitorui centru al Iaşiului, şi încep să îmi caut colegii din CALIS. Urma să ne întâlnim pentru a intra „grupir" la Gala Regională „Zece pentru România". Mă dezmeticesc după ce îmi dau seama că ceilalţi au intrat, las parpalacul la garderobă şi intru.

Cravata şi costumul meu se simţeau foarte bine în mediu „grey suite" al sălii pe care o descopeream pentru înâia oară. (Simt nevoia mereu să descriu sălile: defect profesional de când lucram în teatru.) Îmi gasesc locşorul, care, culmea, îmi gâdila foarte bine dorinţa de a face fotografii. Presimţeam că o mare parte a evenimentului va fi o periere acută a autorităţilor locale şi aşa a fost. Nu voi intra în detalii legate de cine ce premiu a luat, penru că asta o puteţi găsi pe site-ul Realitatea TV – aia din sediul nou -.

Ce m-a marcat aseară: Florin Piersic – la 76 de ani fără câteva zile, are aceeaşi energie şi prezenţă de scenă pe care o vedeam mereu la televizor sau în filme, de parcă nici acum nu îmi vine să cred că au trecut 16 ani de când îl vedeam la televizor felicitat la împlinirea a 60 de ani de către Ion Iliescu.

Melania Medeleanu – dragoste la prima vizionare. Da, cred că este genul de om de care m-aş putea îndrăgosti ireversibil. Prestanţă, eleganţă, inteligenţă şi o forţă care contrabalansau pe scenă prezenţa lui Mihai Tatulici şi a marelui Piersic.